Civilizația grecească a orașelor-state se află în plină criză după lungile războaie interne și cele dintre orașe. Între timp, Macedonia, o lume a regilor munteni și păstorilor, ce păstrau un stil de viață eroic și arhaic și virtuțile tradiționale ale vânătorii, călăriei și luptelor, se extindea, amenințând autonomia orașelor-state epuizate de războaie,desfășurându-se ascensiunea de la periferie la o putere. Această adopta elemente grecești: simpozionul, banchetul, dar toate manifestate prin exces. Cele două personalități ce au marcat cursul istoriei Macedoniei, Filip al II-lea și Alexandru cel Mare, au adus o serie de inovații pe plan militar, precum sarisă-sulițe lungi de 4-6 metri și falangele impenetrabile. Filip a suspus întreagă lume grecească. Liga de la Corint disprețuia autoritatea Macedoniei, prin intermediul lui Demostene care îl vedea că pe o amenințare asupra lumii grecești și că pe un "barbar". Filip a îndreptat ura grecilor asupra vechilor inamici, perșii. Filip, invandand Persia, va uni cetățile grecești.
 |
| Filip al II-lea |
Dar n-a apucă, fiind asasinat în 336 i.en. într-un teatru de la Aigai, la propria nuntă. Însă Alexandru, la 20 de ani, având experiență și educația oferită de tutorele sau, Aristotel, a respins noțiunea negativă de non-greci și avea o idee de elenitate diferită. Și-a consolidat puterea, a supus cetățile grecești și a asediat Teba, distrugând-o pentru că nu s-a predat. Sfidătorii nu mai puteau fi salvați. Acesta folosea Iliada lui Homer că pe un ghid pentru aventură să militară, sperând că îl va depăși pe Ahile. Cu grecii uniți sub stindardul panelenic, Alexandru și-a putut îndrepta atenția spre Persia, traversând Dardanelele din Europa în Asia Mică în 334 i.en., a luat cârma trierei regale, îmbrăcat într-o armură strălucitoare, că un erou homeric ce se întorcea în Troia. A imitat relataria sosirii primului războinic pe coastele Asiei Mici. A înfipt sulița în pământ, simbolinzand dobândirea pământului Asiei. A vizitat un presupus mormânt a lui Ahile. Consideră că cea mai mare șansă de a câștigă o bătălie e lupta fără reținere. Știa că va avea o viață scurtă, dar o faima nemuritoare. În șase luni, armatele sale au cucerit orașele din Asia Mică. În septembrie 333 i.en., l-a confruntat pe Darius la Issus obținând o victorie tactică strălucitoare cu armata macedoneană aflată în formația de falanga. A nimicit contigentele persane aflate în spatele sau ce aveau să-l învăluiască și să-l împingă spre câmpie unde putea fi depășit numeric. Și-a trimis cavaleria peste râu spre armata persană, iar falanga cu sarisele sale și-a croit drum în mijlocul armatei regelui persan. Darius, neavând experiență și temându-se pentru viață să, a fugit de pe câmpul de lupta.
 |
| Alexandru cel Mare |
A ocupat Egiptul fără rezistență, fiind primit de egipteni cu bucurie care nu agreau stăpânirea persană. S-a dus la Memphis pentru a intră în grațiile preoților, fiind declarat un faraon uns de zei. Aventură să a devenit un pelerinaj, călătorind spre oazele din Siwa, în mijlocul Saharei, în templul lui Amon, parcurgând 400 de km prin deșert, îndurând furtunile de nisip și o căldură pârjolitoare. A ajuns la templu unde a consultat oracolul ce i-a spus că Amon era tatăl sau, nu Filip. Amon fiind zeul suprem, Alexandru s-a considerat a fi fiul lui Zeus, zeul suprem din panteonul grec. Avea de gând să ajungă până la capătul lumii și să conducă lumea întreagă. A obținut o victorie meratea la Gaugamela, în 331 i.en. Darius a fugit din nou, fiind ucis de proprii săi oameni. Alexandru a ajuns la Persepolis și conform mărturiilor, oamenii acestuia au incendiat palatul de la Persepolis pentru a răzbună atrocitățile comise de perși cu un secol în urmă. Dar Alexandru nu se consideră distrugătorul perșilor, ci moștenitorul lui Darius, adoptând vestimentația persană, eticheta de curte și manierele și obiceiurile orientale. Orientalizarea adoptată de către Alexandru era probabil un act politic pentru a-și consolida stăpânirea asupra perșilor, însă o practică și cu pasiune.Cert e că multor ofițeri macedoneni le-au displăcut politică să autoritară și stil de viață oriental, mulți încercând să conspire și să-l ucidă. A pus bazele nu unui imperiu ce nu avea să fie durabil, ci unei civilizații îndelungate. Și-a condus armatele prin Persia, Afghanistan și India în următorii șapte ani, mergând în locuri în care n-a mai călcat niciun grec, dorind cu ardoare să ajungă la capătul lumii. A început să-și piarsa însă încrederea și a devenit tot mai capricios și schimbător, iar cine îl contrazicea, critică sau îl ofensă, era ucis, așa cum a procedat cu Cleitus ce îi nega originea "divină".
După ce i-a învins pe indieni la Hydaspes, dorea să meargă și mai departe de fluviul Gange, dar soldații săi s-au revoltat. Alexandru a fost nevoit să ordone retragerea, ajungând la Babilon, capitală imperiului sau care nu mai putea fi definitivat și extins căci murise prematur la vârstă de 33 de ani, în anul 323 i.en., răpus de traumele psihologice din trecut, rănile fizice, epuizarea din campaniile militare, excesul de băutură, climă aspră din orient, toate acestea aducându-i o moarte lentă și chinuitoare. Nu a luat nicio măsură administrativă pentru menținerea imperiului în viitor și nici nu a avut un moștenitor apt pentru a conduce imperiul. La scurt timp a izbucnit un lung război dintre ofițerii macedoneni ce se considerau adevărații "moștenitori". Dar nimeni nu avea suficientă putere pentru a obține întreg imperiul. Casandru a preluat Grecia și Macedonia, Tracia și Asia Mică era condusă de Lisimah, Asia era condusă de Seleucus, iar Egiptul a fost obținut de Ptolemeu ce a furat trupul lui Alexandru ce era dus spre țară natală și aducându-l în Egipt. Ptolemeu a ridicat taxele, a aliungat rivalii și a pus bazele unei noi dinastii. A preluat instituțiile grecești și sistemul monetar grecesc, reușind cel mai bine să combine elementele grecești cu cele orientale. Nu a reușit cu geniul unui războinic, cu cu răbdare și inteligență. Alexandria, oraș fondat de Alexandru, a ajuns un mare centru antic, cu 500 000 de locuitori, cu o infrastuctura avansată și bine planificată în aprovizionarea cu hrană și apă, cu bulevarde largi, biblioteca și temple . A fost săpat un canal pentru a adapă orașul cu apele Nilului, alimentând o rețea de canale subterane boltite. Zilnic, 300-400 de tone de cereale hrăneau populația. A fost construit un port cu un far ce ghida vasele comerciale, fiind unul dintre cele șapte minuni ale lumii. Ptolemeu era un propagndist priceput, folosindu-se de artă și iconoclasmul egiptean. A creat o nouă zeitate, Serapis , ce era apreciat de egipteni și de greci, cu origini egiptene, dar cu o înfățișare redată în sculptură pe stilul grecesc, devenind un zeu mântuitor universal cu trei secole înaintea lui Isus Christos.
 |
| Serapis |
Marea Bibliotea cuprindea cărți antice, suluri din papirus, păstrând 250 000 volume colectate din întreagă lume. A fost distrus la finele antichității. Cărțile erau aduse de vasele comerciale pentru a fi copiate de scribi și returnate. În Alexandria erau cărturari invitați că poeți, gramaticieni, savanți, medici, astronomi, ramurile științifice dezvoltându-se în Alexandria. De asemenea, au fost testate invenții că motorul de aburi a lui Heron, care a scris "Pneumatica". Eratostene a estimat circumferința planetei cu o eroare de 500 de km, creând prima harta a lumii, considerând că toate marile sunt unite și ar fi posibil navigarea în jurul lumii. S-a autoproclamat faraon și a pus bazele unei dinastii îndelungate ce se va încheia în anul 30 i.en., odată cu cucerirea Egiptului de către romani.
 |
| Harta lui Eratostene |
În Bactria, Demetrius a fondat un regat indo-grec ce s-a menținut două secole, a cărei moștenire a lăsat urme în Sirpak, oraș construit după stil grecesc. Religii că zoroastrismul, religia greacă, hinduismul și budismul au coexistat, iar Demetrius chiar a devent budist. Majoritatea susțin că principiile budiste au fost inspirate după filosofia greacă.
In Imperiul Seleucid s-a mentinut elenismul, cultura persana si cea greceasca coexistand. S-au fondat orase cu nume grecesti ca Antioch. Grecii colonizau teritorii din orient. Multe orase orientale au fost nevoite sa adopte filosofia greaca, relgia greaca si politica, asta in timp ce conducatorii seleucizi incorporau religia babiloniana pentru a avea sprijin. A incercat sa se extinda spre vest, in Grecia, dar a infruntat noua putere: Roma. Din secolul II i.e.n., a traversat un lung declin, colapsand in anul 63 i.en.
În 146 î.en., întreaga Grecie este supusa de romani după o serie de războaie romano-macedonene, legiunea romană învingând supremația falangei macedonene în bătălia de la Pydna. Roma se configurase ca o nouă putere a ultimei faze a antichității.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu