Epoca de Fier: negustori și razboinici

          Popoarele Mării, alcătuite din indivizi deposedați și disperați în a obține pământ, au cotropit orașe și culturi din Egipt, Siria, Anatolia și Creta, distrugând civilizații ca cea egipteană, hitită și cea minoică. După prăbușirea epocii bronzului, supraviețuitorii aveau să rivalizeze pentru supremație în cadrul epocii fierului.

Hicsosi

          Fenicienii au marcat nouă etapă a antichității prin intermediul Marii Mediterane ce a unit culturi diferite și a stat la baza formării și declinului multor civilizații prin negoț, transport, schimbând tehnologii și idei, Marea Mediterana fiind o adevărată rețea. Lângă coasta sud-estică a Turciei a fost găsită o epava de la Uluburun cu peste 17 tone de artefacte, 15 000 de obiecte și lingouri de zece tone de cupru, lemn sudanez din sudul Egiptului, cositor din Afghanistan, vase de ceramică miceniene din Cretă, un topor de piatră de pe Dunăre, atestă amploarea negoțului în faa finală a epocii bronzului.

Dunărea

         Căpitanul vasului era un canaanit după cum arată sabia și pumnalul ce le purta, iar greutățile în formă de animale, talerul și tăblițele de scris le aparțineau negustorilor aflați la bord, proveniți din Siria, precum și tăblițe ce conțineau scrisori despre descrierea distrugerii orașului Ugarit de "popoarele marii" ce ardeau satele și comiteau nelegiuiri, și cum era lipsit de apărare, atacat de corăbiile "popoarelor marii" bine-echipate, având la bord razboincii ce debarcau și incendiau orașele, dispărând în câteva ore. Fiindcă înfruntau foametea și sărăcia, și lipsa de teritorii, aceștia erau nevoiți să cotropească că să obțină teritorii. În Egipt, armatele lui Ramses al III-lea au respins invadatorii în conformitate cu comemorările de pe fațadele templelor sale.

Piramidele de la Giza

          Dar nu toate formațiunile statale au avut norocul Egiptului, în Grecia, multe orașe că Pilos, Sparta ,Atena sau Micene, sau în Anatolia, ca Hattusa, Tars sau Ugarit, precum și Qatna, Kadesh, Lachis sau Megiddo fiind devastate sau nimicite. Deși rețeaua comercială părea complexă și rafinată ,civiliatia bronzului era fragilă și vulnerabilă. De asemenea, civilizația egeeană a fost extrem de afectată. Orașele au dispărut, agricultură a decăzut, orizontul vieții s-a îngustat, iar comerțul s-a prăbușit. Dar civilizația a supraviețuit, începând un proces de schimbare: epoca fierului. Inițial folosit pentru unelte, din el se făceau arme mult mai bune și mai dure, unelte mult mai practice. Fierul a democratizat războiul, devenind accesibil tuturor. Apar centre de putere mai mici, dar mobile, ceea ce va relansa comerțul. Fenicienii, creatori a unor figurine și ofrande votive găsite în Byblos, aveau să ducă civilizația mai departe. Pe laturile sarcofagului lui Ahiram s-a descoperit primul exemplu de alfabet. Spre deosebire de scrierile anterioare cu multe simboluri și lipsit de logică, alfabetul era mai ușor de asimilat că o înregistrare a vorbirii, fiind accesibil tuturor. Alfabetul fenician constă doar din consoane și era utilizat pentru comerț. Byblos a prosperat că un oraș comercial după ce a fost supus de egipteni, după cum ne arată Templul Obeliscurilor dedicat lui Ra construit în 1300 i.en. După prăbușirea epocii bronzului, Egiptul pierde controlul Nubiei, sursă aurului sau, și era divizat politic în două formațiuni.

Batalia de la Kadesh

          De asemenea, nu mai avea acces nelimitat la pădurile de cedri din Liban, ce era o sursă de lemn rezistent și parfumat din belșug. După venirea popoarelor marii, egiptenilor nu li s-a mai permis să obțină cedrul gratuit. Fenicienii nu se mai temeau de marile puteri, iar prăbușirea și criză epocii bronzului a însemnat o eliberare economică cea dus la dispariția birocrației și a favorizat apariția primelor afaceri. Ierarhia s-a restabilit, iar negustorul avea un rol tot mai prioritar, ceea ce a dus la apariția unei noi clase sociale. Împărțirea socială nu mai era dată de armata sau de rege, ci de economie. S-au format primele asociații, rețele având la baza familii extinse. Suveranul lor, ales de consiliu, era un fel de director general ce supraveghea afacerile și își asumă riscurile. Fenicienii exploatau la maximum Marea Mediterană, fiind reputați navigatori și constructori de corăbii de cedri rezistente și dure cu care puteau desfășura comerțul și se puteau îndepărta destul de mult de țărm. Arta navigării le-a permis să creeze o rețea economică care lega Armenia, Asia Mică, Cipru, insulele egeene, Palestina, Arabia, Siria, Orientul Apropiat, de la un țărm la altul. Deseori, erau cunoscuți pentru vopseaua lor purpurie, cu care vopseau pânzeturi prețioase și apreciate atunci. Sursă vopselei era Murex. De aceea, grecii îi numeau "phoinikes"-oamenii pânzei regale purpurii . Cetatea-port Tyr a înflorit sub regele Abi-Baal, find înconjurat de ziduri puternice și cuprizand clădiri etajate. Hiram, fiul lui Abi-Baal a constuit edificii religioase. Fenicienii aveau un zeu suprem, El, și un zeu polivalent, Baal, ceea ce indică o ierarhie firească divină. El era o divinitate distanță, iar Baal conducea zi de zi lumea.

Abu Simbel

          Hiram a introdus un nou zeu, Melqart, pentru a-și consolida puterea în Tyr. S-a debarasat de vechii zei și a construit un templu dedicat acestui zeu, reglând balandat puterii între templul preoților și palatul condus de el, că reprezentant al zeului. Vecinii se temeau și îi invidiau pe fenicienii ce importau argint, fier, cositor și plumb din Tarsis, fildeș, abanos, paturi de cai din Dedan, mirodenii și pietre scumpe din Saba și vin scump din Damasc. Sursele bliblice îi demonizează pe fencieni datorită bogăției și desfrâului.
          Teritoriile din sudul Palestinei erau stăpânite de evrei, un popor profund religios, a căror capitală era Ierusalimul. Regatul Israel a fost întemeiat de regele David, că pe o formațiune unificată și puternică. După Solomon, au existat două regate: regatul lui Israel în nord și Regatul lui Iuda din sud. Ambele au fost supuse cotropirii marilor puteri ale epocii fierului, ce foloseau violență sistematică, că asirienii.
          Salmasar al III-lea a fost unul dintre ultimii regi asirieni ce a extins și dezvoltat Imperiul Asirian, conducând campanii militare în cea mai mare parte a lungii sale domnii, atacând vecinii. A creat o armata profesionistă, de arcași pricepuți și razboinci cruzi și nemiloși. A extins imperiul între câmpiile Mesopotamiei și munții din nord. Războiul era baza economiei, societății și civilizației asiriene. Neavând materii prime, cotropeau alte teritorii pentru a le obține. Obțineau biruri jefuind, iar violena era un instrument al politcii de stat. Șocul și groază era urmată de încătușare și tortură. Conform tăblițelor, regi că tatăl lui Salmasar jefuiau zeci de care de lupta, cu harnașament, sute sau mii de cai, oi și vite, precum și metale prețioase în cantități mari, țesături fine, divane de fildeș încrustate de aur, mobilier, fiicele nobililor și zestrea lor, precum și zeci de mii de sclavi. Apoi impuneau tributuri anuale prin care cereau animale, grâne, aur și argint, așa cum indică obeliscul negru de la British Museum, în care Iehu, regele Israel se supune și se închină regelui Asiriei.

Pumnale din bronz, 2200-1600 i.en.

           După ce Regatul Israel a renunțat la statutul de vasalitate și s-a aliat cu Egiptul, asirienii s-au răzbunat brutal, nimicind regatul în mai puțin de o decadă. Procedeele de pedepsire erau foarte brutale, constând în decapitări și jupuirea inamicilor, transmițând un avertisment pentru toate populațiile cucerite pentru a menține imperiul unit. Curând, au supus și Regatul Iuda. Însă Ezechia a pregătit o strategie de apărare și a înălțat un zid de apărare de 6 metri, fortificând Ierusalimul și reorganizând economia, construind și un tunel subteran de 500 de metri săpat în roca orașului, asigurând apă potabilă în caz de asediu. Pe basoreliefurile de la Ninive este înfățișat asediul cetății Lichis cu mașinăria de asediu și pedestrași asirieni.În urmă ocupării orașului, mulți oameni importanți din garnizoană de apărare a orașului erau trsi în țeapă sau jupuiți. 1500 de trupuri de femei, bărbați și copii ședeau laolaltă, iar restul populației a fost deportată după ce Lachisul a fost incendiat.
          Treptat, asirienii cereau tribut fenicienilor ce constă în 5 tone de aur. Asirienii aveau un scop bine definit pentru menținerea stabilității și îmbogățirii, recurgând la teamă, ura și teroare. Fenicienii erau nevoiți să se îndrepte spre Occident în căutare de piețe noi și noi surse de materii prime, în Malta, Sardinia, norudl Africii, Sicilia, Insulele Baleare și în sudul Spaniei, unde au găsit o mare mînă de argint în răul Tento. Fenicienii extrăgeau argintul și plăteau asirienilor că tribut pentru a întreține maiestuoasele palate, biblioteca de tăblițe de argilă construită de Assurbanipal și a-și plăti slujitorii și soldații. Plătirea treptată a tributului cu argint către asirieni duce la un excedente de argint, prețul acestuia prăbușindu-se. Asirienii iau măsuri pentru restrângerea autonomiei fenicienilor, iar regele Tyrului devine o marionetă. Dar în curând, asirienii, prin secolul al VII-lea, regii babilonieni au încheiat o alianța cu mezii și rapid, orașele asiriene Assur,Ninive, Haran și Carchemis au fost atacate și distruse. Imperiul Asirian a intrat în declin și s-a prăbușit după moartea lui Assurbanipal.

Amhose I ii alunga pe hicsosi

          Babilonienii, sub Nabucodonosor, au format un alt mare imperiu, Imperiul Babilonian alcătuit din teritorii din Asia Mică, Palestina și Irak, ce avea că centru Babilonul ce era înconjurat de ziduri puternice, cu multe turnuri și porți, printre care și Poarta lui Ishtar, cuprinzând edificii, temple ca Zigguratul lui Marduk sau Grădinile Suspendate. Dar acesta se stinge repede, căci perșii, sub conducerea lui Cyrus, s-a unit cu mezii și au format un imperiu colosal ce cuprindea Lydia, Asia Mică, Palestina, Irakul, Iranul, Afghanistanul, ulterior și Egiptul și hotarele nord-vestice ale Indiei.

Tratatul de la Kadesh

          La expansiunea acestora au asistat grecii, abia ieșiți din epoca homerică întunecată. Sunt însă dovezi care indică faptul că epoca nu a fost atât de "întunecată", că mormântul de la Lefkandi ce datează din anii 1000 i.e.n. În mormântul numărul 86 zace o femeie îngropată, având podoabe de par aurite, fibule și obiecte de bronz, inele de aur, puse deasupra unu bol de bronz aurit, provenite din Cipru, Levant și Egipt și aduse în Grecia continental aduse de fenicieni În Ischia, în golful Napoli a fost găsită cupa lui Nestor ce datează din secolul VIII i.en., pe care este scris un poem de dragoste în alfabetul grec, preluat după alfabetul fenician, ce avea cinci vocale în plus, pentru a ușura citirea textelor, surprinzând melodia și ritmul vorbirii, al poeziei și actelor de mărfuri. Astfel, au apărut scrieri de teatru, drama și dialoguri filosofice.